Mă găsiți și aici :)
Blogroll
Timp?
- ianuarie 2015 (1)
- iunie 2014 (1)
- mai 2014 (2)
- aprilie 2014 (2)
- martie 2014 (1)
- februarie 2014 (1)
- ianuarie 2014 (2)
- decembrie 2013 (1)
- noiembrie 2013 (3)
- octombrie 2013 (3)
- septembrie 2013 (6)
- august 2013 (8)
- iulie 2013 (9)
- iunie 2013 (13)
Cele mai bune articole și pagini
Comentarii recente
Arhive lunare: iunie 2013
Limonadă cu mentă.
Te-am așteptat zile-n șir, și-ai venit. Așa cum mi-ai promis, așa cum m-ai învățat. Începeam să mă sting iar în amintiri, dar tu mă prinzi mereu și mă salvezi. De-aia ești special. Știi să ai grijă de oamenii care-aleargă. Ne-am … Continuă lectura
Publicat în Uncategorized
Etichetat acasa, amintiri, iubire, marea, oameni, sensuri, viata
3 comentarii
Metafizic.
Minciuni. Ploaia spală păcate.
Veritas.
Erau doi bătrâni care abia mai mergeau, dar se țineau strâns de mână și-și plimbau câinele seara. Eu eram tot acolo, ca-n fiecare seară; te-așteptam pe banca noastră, poate te vei întoarce cândva. Puteam să fim. N-am mai apucat să-ți … Continuă lectura
Astăzi am primit flori de mătase.
Azi a fost o zi mare. Am început să port din nou fundițe-n păr și mi-am spălat păcatele. Am stat mult în oglindă să-mi aleg panglica, sper c-am fost frumoasă. Așa mi-a spus o bătrână-n lift, „vai mami ce frumoasă … Continuă lectura
Publicat în Uncategorized
Lasă un comentariu
Despre oameni frumoși…și despre mine.
Sunt oameni care te omoară și sunt oameni care te omoară și-ți deschid ochii. Aceia sunt oameni speciali. Cei peste care oameni ca mine trec fără milă și-apoi nu-i mai găsesc. De mică am avut o emoție bizară. Am ignorat, … Continuă lectura
Publicat în Uncategorized
Etichetat dimineata, frumosi, oameni, simturi, umanitate, vis
2 comentarii
Tic, tac.
Azi nu sunt, doar prin alte ape. Nu mi-e dor de nimeni și nimic, îmi simt lipsurile. Aș pleca. Aș pleca cu primul străin departe, să mă rătăcesc și mai mult. În altă dimensiune, cu un întreg. Tic, tac.
Publicat în Uncategorized
Lasă un comentariu
Actul I.
Era un om care nu aplauda niciodată, dar inspira arta mai presus ca toți. Sunt absorbită. Du-mă într-o sală plină de oameni și m-ai pierdut într-o clipită. Nimic nu emană mai mult mister decât ființa umană, chiar și cel mai … Continuă lectura
Publicat în Uncategorized
Lasă un comentariu
Tranziții.
Parc-aș vrea să urlu. Mă arde înăuntrul. Eu nu pierd oameni, îi alung, apoi îi regret și nu mă vindec. N-am ținut niciodată de oamenii care încercau să aibă grijă de mine; poate-i percepeam ca pe o amenințare, poate s-ar … Continuă lectura
Publicat în Uncategorized
Lasă un comentariu
Deci, trecut rămâne și azi.
Am dat peste o poză care spune cam așa: Ca să nu mai spun de câte ori am auzit „Trebuie să renunți la trecut/ Trăiești în trecut” și alte variațiuni pe temă. Pe mine mă bufnește râsul la o așa … Continuă lectura