Să nu te oprești cu mine.

Image

 

Când a fost ultima dată când te-ai trezit odihnită și ai tras draperiile să intre lumina? Ai deschis geamul și ai stat puțin pe balcon. Ai zâmbit la câțiva oameni ce nu te știau acolo sus și îți adia vântul prin păr. Ai tras pe tine primele haine găsite, nu mai conta deloc. Și-ai ieșit liberă pe ușă, fără nimic altceva decât o rochiță lejeră și teneși. Fără portofel cu acte, fără telefon, fără nimic. Că astăzi nu contează cine ești.

Și mergi. Oriunde. Unde vezi cu ochii. Știi prea bine că nu te poți opri. Și e perfect. Cât timp mergi nu există nimic. Nu există responsabilități, nu există decizii, nu există nici măcar un „de ce?”. N-ai mai tras demult aer adânc în piept fără să oftezi după. Acum e doar o gură de aer proaspăt. Asta e primăvara, în câteva minute. Înflorești într-o secvență. Deja nu mai recunoști străzile, și totuși, ai sentimentul că ești acasă. De când n-ai mai simțit că aparții unui loc? Nu te-așteptai să fie o stradă strâmbă. Dar nu-i nimic, că ție îți plac defectele și vă înțelegeți reciproc. Auzi poezia străzii în fiecare tencuială căzută cum strada aude poezia ta în fiecare vis pierdut.

Tu mereu ai fost impulsivă și nu prea știi să îți stăpânești instinctele, așa că te oprești să ridici o bucată. Dar ai uitat regula principală. Ce naivă ești, ai uitat că nu poți să te oprești. N-ai înțeles că pierzi? Niciodată n-ai înțeles, de fapt. Te-ai oprit acum și pe bucata de tencuială ce se sfărâmă în mâinile tale au început să ruleze toate. Vezi imaginile și dacă închizi ochii. Auzi cuvintele chiar dacă îți acoperi urechile. Urli chiar dacă îți acoperi gura. Te muști de degete și nici măcar nu mai simți că doare.

S-a terminat plimbarea. Cazi în genunchi în mijlocul străzii și nu poți să-ți controlezi lacrimile. Începi să-ți dorești să-ți fi luat o pereche de pantaloni pe tine.

Și ochelari să nu te vadă lumea că ești și tu, la rândul tău, om.

Și telefon să suni pe cineva să vină să te adune de pe jos.

Și să nu fi ieșit pe balcon să simți vântul cald.

Și să nu fi tras draperiile.

Să nu fi văzut lumină.

Să nu fi deschis ochii.

Să nu te fi trezit.

Să fi visat.

 

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s