De ce? Pentru că e absolut sublim. Eu una iubesc greşelile. Cele mai bune lucruri care ni se întâmplă.
Pentru că te fac să trăieşti. Vorbesc despre lupta aia ce te ţine în viaţă şi-ţi antrenează fiecare celulă a corpului.
N-ai să vorbeşti niciodată cu atât patos despre un lucru ce a decurs ca pe roate, fără cusur. Niciodată ca despre un drum la limită, în extreme, cu adrenalină, cu lupte pierdute şi câştigate, cu experienţe, cu morală.
De câte ori aproape că puteai palpa greşeala din faţa ta şi cu toate astea te-ai dus cu capul înainte, fără consimţământ? Exact. Pentru că avem nevoie să ne fiarbă sângele în vene, să ne uităm înapoi şi să spunem mai târziu „Ştiu. Mult prea bine.”.
Suntem generaţia experiment. E alegerea ta dacă eşti cobai sau descoperi.
Aşa că nu te mai gandi atât de mult, pierzi puţin controlul. Dacă vrei să suni, sună. Dacă ţi-e dor, fie-ţi. Dacă vrei să pleci, un tren aşteaptă întotdeauna în gară. Dacă vrei să iubeşti, iubeşte fără să ceri înapoi. Dacă vrei fericire, închide ochii şi ascultă.
Sunt o femeie a simţurilor şi poate că asta e logica mea.
pupiledepisica 
Poza e de la o melodie – Alternosfera-Inchisoare alba
Ascult-o. E superba
Da! Chiar este. Mulţumesc 😀
Cresti mare.
FRUMOS…
A sti ca ar trebui sa regreti, ca deontologic vorbind, a fost o greseala si totusi zambesti repetand-o a mia oara.
Exact. Şi după, în următorul final, zâmbeşti aşa puţin amar, dar e cel mai plăcut amărui 😀
se mai spune: de pierdut,nu ai nimic de pierdut … de castigat, castigi o lectie, o amintire etc ;))