Am visat urât aseara. Cineva mi-a zis să tac că-i doar un vis. Eu spun că minte, poate de frică. Nimic nu e întâmplător, nici subconștientul. Mai ales noaptea, mai ales în amorțeală. Corpul pierde controlul, demonii interiori refulează și tu te supui, pentru că la o adică toți au dreptul la apel. Și aștepți..aștepti s-o iei de la capăt cu realitatea ta, aia de zi cu zi căci noaptea, ești tot tu, cel mai adevărat tu, acela pe care nu-l accepți și nu-l lași liber niciodata. Dar e mai bine la lumină, chiar și artificială.
Obișnuiam să-mi scriu gândurile. M-am oprit la un moment dat. Am zis să fug de ele si să nu le mai ascult; mă speriau uneori. Nu funcționează, mă caută cu disperare și m-au regăsit. Spuneam de acest vis, sau multe altele. Apar așa, ca un recviem pentru un alter ego ce țipă din interior. Mă dedublez. Voi urla în cuvinte, în cea mai mare liniște.
pupiledepisica 
Sfat: nu-ti asculta gandurile. STOP ascultatul gandurilor, de orice natura ar fi ele!!
Total de acord. Tocmai de aceea le voi citi, doar să tacă 🙂
bun exercitiu 😉
Reblogged this on Imagination is a dream.
Ha, sa fie oare adevarat ca adevaratii „noi” suntem cei din vis? S-ar explica multe…
mhm, e o teorie de-a mea, cred că-n vise mintea ne transmite cumva cele mai „clare” mesaje
Nu e tocmai fals. Interesanta idee.
🙂