Ca și cum, iubire cinică.

ImageMi s-a zis că nu las pe nimeni să se apropie de mine, că eu nu am nevoie de nimeni altcineva pentru că m-am obișnuit să am singură grijă de mine și că sunt mult prea greu atinsă. Culmea, că erau aduse ca afronturi. Mie-mi venea să le mulțumesc și mă simțeam flatată. Deci, unde greșesc? Cică aș fi și cinică pentru că pun problema așa. Poate sunt, depinde-n ce lume. Aici e vorba de perspectivă și percepție.

Sunt cinică pentru că nu cred in iubiri nemuritoare? Cred în iubire, în genul meu de iubire; nu cred în iubirea pură. Asta a dispărut demult și a rămas doar subiect de romane și filme. Că acum, într-o relație, întotdeauna unul iubește mai mult și nu rămâne decât o disperare naivă de a găsi un echilibrul. Și de ce aș vrea până la urmă un echilibru? Să stau așa inertă, să stagnez?

Mulțumesc, prefer să iubesc murdar. M-aș îmbolnăvi să iubesc ca restul lumii, aș simți că mă sufoc. Am nevoie de nebunie-n vene, haos în simțuri, beznă-n viitor, tremurat,  provocare, pasiune, viteză-n gânduri, fum în plămâni, apus cu frică, răsărit cu cearcăne…viață.

În final, nisipul și marea noaptea, că acolo toți suntem goi și ne spălăm de păcate.

Reclame
Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Ca și cum, iubire cinică.

  1. alledawn zice:

    Reblogged this on Imagination is a dream and commented:

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s